Guy Paul Chauder
| Home |
| Liens |

 

"...Manda a Zinefrica"
ou l'ailleurs de Guy-Paul Chauder

(extrait)

Cunnisciamu di Chauder e carta pecure di e so vele sempre impezzate, sfundate, fasciate, messe a pezzi.
Isse tele induv'ellu s'he ghjucatu di a cusgitura, in un cuntrasstu sempre novu cu quella linea chi franca u pedistallu terranu di e so opere. Cunnisciamu i so palinsesti induv'elli palisavanu i so tralucenti scuri tutta l'energia cuntenuta in u quatru. U focu e a forza, l'infiaramentu e u muvimentu di i so rossi. Ma dinu a densita tremenda d'una storia sedimentu chi ripone, chi precipita, sempre di piu; in i so grisgi, in e so terre brusgiate, fin'a u neru.

Dapoi un bellu pezzu - da sempre? - Chauder travaglia nant'a a vistica. L'accatastera di vistiche. E vistiche dinu cum'e segni scrittaghjoli. S'elle ci fermanu a spessu arcane e so calligrafie, in u so raportu cu a verita, chi po fa! Invitanu a a cuntemplazione, e ci aprenu annant'a l'abissi di i so turchini. A scrittura turnata fiura he cum'e un pensamentu plasticu. Un pensamentu sunniaghjolu chi trafranca u spaziu di a pittura cum'e un zeffiru chi si serebbe fattu omu.

Anne Meistersheim

 

Note annant' a Chauder

Guy-Paul Chauder ch'un si ramentad'esse natu in clachi locu, ha accustatu e nostre sponde vint'anni fa. A Corsica, l'arradicheghja, cu a so pittura e da tandu, sa propriu induv'ellu he, chi ci trova e ci campa di manera sensitiva, carnale, quella alchimia impalpevule ma spressiva di a terra e di l'omi, di a so cultura, passaportu cuntinuu ver di l'altri orizonti, l'altre suceta chi s'imbulicheghjanu e rinviviscenu in a fonte di l'umanita.

A petra, in a so spressione tellurica e cosmica, l'incanta; s'imbriaca di quelle materia, pinghje, cerca, prova, migliureghje; sera allusingatu da a so sulidita, a so firmezza chi ne face pedistalli? circhera radighe in quella terra petricosa chi ciottanu in u Mediterraniu e chi, per via di quella mediatrice senza parango, u leganu a l'universale? o ancu viaghja cu a petra versu a"zinefrica", stu locu imaginariu, sta valle scunnisciuta ch'omu ritrova in altrirughjoni di Corsica o d'altro a ancu megliu, indocu; cuntrata senza cunfine, senza codici induve l'essere si move senza custrizzione, in issu locu immateriale, schiettu schiettu, a favore du u scambiu, a l'osmosi, a a liberta di u pensamentu, infinitu, senza termini ?
esigente, eccessivu ma tulerente, luntanu da i cunfurmisimi e da e corruzzione, ci arreca, in spartimentu, in quella isula di i mazzeri e di a signatura di l'ochju, a forza di i so bruni russicci, di i so grisgi, di i so turchini, in e cumpuniture per u piu armumiose, appaciente. Stu mischju di dulcezza cu a luce infiarata he u testimone di l'incruciata pruduttiva di a so persona cu u so arte. I so cilindri, i so matarelli, i so segni arcani, e so evucazionne di cartapecura, intrecciati cu sinfunia tremenda di e vitrate, traducedi a creazione di l'opera, fugace, di passagiu perche chi ghje umana, incu a quale si spasseghja, in cumpagnia di Chauder, cummossi e sulidarii a tempu.

Dr Edmond Simeoni

 

"A Zinefrica"
(Extrait)

I Taliani ti chjamanu malmignatta, a u feminile cusi a casu, e per via di l'etimulugia ti facenu purta addossu u to male e u to culore (male miniata), tarentula indimuniata trizinata (da tredeci gocce di focu) o ancu mignatta ingorda di sangue rossu...

Ma u pesu simbolicu di u ritrattu he purtroppu samienteda scummove i zitelli ghjucarini. In quantu a isse parolle chi portanu e fiure a collu, un seranu create ghjustu a puntu per esse ammansate, allusingate da elli? Puru essendu sumiglianti da u significatu, u nostru malmignattulu e a malmignatta di i nostri vicini un parenu ave ammintatu ind'e noi i stessi santavugli primitivi.

Cu a zinefra, a zinefrica, invece, si cambiava da veru u registru, accustavamu un paese imaginariu chi facia paura ch'omu cunniscia propriu male e spessu solu per via di a vuciata. Adopru u passatu postu chi ben intesu parlu d'un' epica chi e nostre piaghje un eranu ancu trunate lochi di sughjorni e di villegiatura, ma sempre quelle spianate remiche infestate di malaria, poche arrughjunate di manera cuntinua, induve i muntagnoli si risicavanu solu per un tempu, da fa i travagli di prima trinca: tandu un era tantu stupente ch'elli risentessinu pocu simpatia per quelle terre in lea secondu elli a a straziera e a u veru periculu, piuttostu ch'a l'alegrezze e a i piace.

Ghje propriu perche "manda in Zinefrica" vole di "manda a caternu" vale a di versu calchi paese luntanu quant'e scunnisciutu: cunfusione chjara tra a bestia e u locu induv'ellu si pensa ch'ella sta. Locu pocu cristianu soca, si zinefra ammenta per i Genuvesi a prutestantissima e calvinista Ginevra/Zinevra, locu minacciosu e temutu dinu ancu s'e a parolla zinefrica integra in e sunorita un'Africa landana e fosca.

Ghjacumu Fusina

 

Retour

 

 

Copyright © 2006 Chauder. All rights reserved.
Nouvelle version © 2010 wsylvie