Guy Paul Chauder
| Home |
| Liens |

 

L'ami pittore

L'amicu pittore
A vita hè fatta di stonde chì à le volte prufananu l’ordine di e cose. À spessu, u disordine di u tempu, cum’è un ventu chì ci accumpagna, ci porta à u core di l’altru. Nantu à issa strada inaspettata, filu à filu, una energia bella arricchisce di una surgente nova a custruzzione di l’omu.

A fede in l’altru!!

Ùn si sà di chì listessa liccia venenu i cori distinati à cruciassi.

Aghju scontru un omu chì rispira u mondu cù una meravigliosa gamma di culori, in un polzu sfarente.

Un omu nantu à a so tela, cum’è in leia cù a so propria pelle.

L’omu chì pinghje hè in esiliu… in una lingua chì imbriaca a so vita.
CUM’È UNA TRASPARENZA LUNTANA, cusì vicina è cusì luntana da tuttu.

Di mille culori ritrova u so mondu multiformu cum’è in un sonniu.

In ellu, ci hè cum’è una nucenza di zitellu.

Si puderà dì ch'ellu s'assumiglia à l’avvene ?

I pittori sò zitelli incunsulabili. Rispiranu è tacenu. Mantenenu sveglie e so angosce, leianu
i spazi, l’umanità… s’intestanu à fà cantà i culori.

A so terra li face cumpagnia. A celebranu cù e so dite.

Mi piace u so silenziu, issu silenziu induv’è ella s’affaca a vita di l’anima...

Un silenziu cum’è una parulla ghjusta o cum’è u calore d’un focu di legne.

Ci ritrovu issa felicità, issa gioia vera ch’elle mi davanu e persone care di a mio zitellina... issu mercante di culori induv’è eo cumprava
e mio penne.

E geste di u pittore mi facenu turnà in mente isse parulle di F Lefevre:
“Si cuntinueghja à fà isse geste chì dumane u furore di u mondu ci arrubarà... à a nostra sucetà ùn piace nè l’amore, nè u lentore, nè u silenziu… nè a gratuità".

In un mondu incertu, ellu, cum’è un viaghjatore silenziosu, seguita a strada di una longa dulcezza, di issa vadina chì si sbucina in ellu...

À ellu, li vene un culore... cum’è à noi ci vene una parulla…

Cuntinueghja, pianu pianu, cum’è s'ellu si tenissi luntanu da i lochi minacciati, cum’è un core leggeru colmu di a speranza d'assicurà
una eternità à tutti...

Da tandu, cercu issa parulla da dilli... issa parulla da ramintà... soca ùn la truveraghju mai.

Ma ci hè sempre una musica bella...... ch’ellu hà fattu nasce un ghjornu, un bellu ghjornu di a mio memoria.

I pittori sò zitelli incunsulabili... è puru, vicinu à elli, hè cum'è s'è n'avessimu menu paura di a malavita...

E so opere impastanu l'ore d'attesa, u filu di u tempu è di i silenzi...

M'arricordu di issu scrittore chì circava e tracce di i silenzi in la vita di i pittori ch'ellu amava. Cuntava in una bella manera "i culori amichi" è u quadru chì l'avia "resu felice pè a vita"... perchè ci avia ritrovu i "culori scurdati", i culori di e porte ch'ellu vulia francà...

Cusì sò e felicità à purtata di manu... à purtata di passu...

ÙN SI CAMINA MAI INDERNU

Omu s'incontra è mai omu ùn si chita di l'anima.
Omu s'incontra...TARDI O PRESTU VENENU I FRATELLI...

Issu pittore hè u mio amicu.

Un ghjornu u pueta scrisse:
"Una sola candella ci stacca... poi vene una perla di luce chì cunsola u ghjornu è ùn la pudemu lascià... u celu ùn ci basta più... a vadina corre addisperata senza aspittacci mai"
(Yvon le Men)

MA CI HÈ SEMPRE UN PEZZU DI U CAMINU INDUV'È U TEMPU HÈ BELLU

mezu à l'arburi è i seculi, frà e petre è u celu...

Issu mumentu di u caminu induv'è u lume hà percorsu tutta a gamma da u turchinu à u turchinu-grisgiu, da u rossu à l'oru... prima chì u pittore ùn lu pigli... chì u viaghjatore fessi un'aretta, chì u guerrieru li dessi a so fede... chì u pueta sunniessi di seguitalla.

Senza fine i silenzi è i culori cumponenu a multiplicità di l'omi, accarizzendu vita è morte, creendu l'assulutu chì ùn si ricunnosce... nè in la vita nè in la morte...

Meravigliosa identità di l'astrattu...


Cum'è UN ALTRU SOFFIU CHI NUTRISCE A PARULLA...


À passu di zitellu, ellu hè venutu ver di mè... da fratellu... incù tracce d'oru leggeru nantu à e so mane... cum'è issa luce in lu sguardu di i zitelli poveri chì ghjocanu cù e stelle... di i zitelli impauriti d'attesa, chì si smaraviglianu pè un nunda...

Ellu inventa tempi novi cum'è messageri, cori selvatichi vestuti di nucenza...

I so culori si sbucinanu da e so pitture...

è pè i purtelli di i so quadri...

L'isula ciotta i so lumi

Hè quì oghje.

Issu pittore hè u mio amicu...

L'acellu ùn sà ch'ellu hè acellu. Sà solu ch'ellu deve vulà.

Eccu u so destinu... eccu a so libertà.

Sà quant'ellu ci n'hè... ombre è soli da dì, da pinghje, da travancà, à a so manera, libaru sempre.

A so opera hè a so pace, u so surrisu... u fiatu di a so voce è u so silenziu... a so lingua senza parulle e senza cunfini... a forza di a so anima...

...Cum'è issi canti scritti nantu à e nostre mure, cum'è i nostri balli di gioia, i nostri camini di pene, i nostri mughji d'amore o di guerra...

Cum'elli vanu i camini di l'anima...
circhendu l'ultimu fiore in la luce di l'abbrugata...

Issu pittore... hè u mio amicu...

GF Bernardini

 

GF Bernardini

 

Retour

 

 

Copyright © 2006 Chauder. All rights reserved.
Nouvelle version © 2010 wsylvie